De când pot să îmi amintesc, mi s-a spus că sunt „prea sensibilă”. Eram adesea comparată cu sora mea mai mare, iar întrebarea – De ce nu poți să fii mai „dintr-o bucată”? – mă lăsa de multe ori cu un sentiment de inadecvare, de neconformitate. Nu eram așa cum ar fi trebuit să fiu, eu eram prea sensibilă.
Copiii sunt foarte diferiți, chiar dacă sunt frați, chiar dacă sunt gemeni. Componența genetică este diferită. Temperamentul, care se referă la tendințele inerente înăscute își pune amprenta asupra comportamentului unui copil. Apoi intervine și stilul parental care ține de specificul părintelui și cum știe acesta să se comporte în rolul de părinte. Dacă am un copil sensibil și ca părinte înțeleg asta și reușesc să mă adaptez copilului și știu să îl iau blând, e una, dacă sunt un părinte autoritar și îl iau tare, militaresc, e alta. Astfel, din combinația dintre temperamentul copilului și stilul parental al părintelui reies multe mixuri de comportament. Unele susțin dezvoltarea optimă a copilului din punct de vedere psihologic și emoțional, altele din contră.
Altfel spus, stilul parental poate constitui ori un factor de risc pentru comportamente periculoase la vârsta adolescenței ( de ex. consumul de substanțe), ori un factor de protecție.
De ce merită să ne uităm la interacțiunea dintre temperamentul copilului și stilul parental?
În experiența mea profesională de 11 ani, peste 7 ani i-am petrecut lucrând pe partea de adicții, evaluând și consiliând peste 500 de persoane consumatoare de droguri. Deseori am observat sentimente de inadecvare la aceștia, legate de credințe centrale de tipul „nu sunt suficient…”. Aceste credințe se formează în principal în relațiile de atașament primare, cu aparținătorii. De aceea este important să punem lumină pe aceste dinamici părinte-copil, pentru a înțelege mai bine de unde vin aceste provocări emoționale.
Nu este vina nimănui că aceste mixuri uneori ies bine alteori nu, sunt doar accidente existențiale! Nu este vina părintelui, nu este vina copilului
În funcție de acest temperament, de aceste tendințe inerente înăscute, ești mai mult sau mai puțin responsiv (sensibil) la experiențele de viață și la mediul extern. Asadar, există o bază genetică care determină cît de mult ne afectează consecințele negative și pozitive.
Sensibilitatea pe care o „porți”, care poate ți-a crescut nivelul de vulnerabilitate resimțit, funcționează în ambele sensuri, să știi. Dacă ești sensibil la negativ, ești sensibil la pozitiv de-asemenea. Așadar, dacă ai fost afectat de experiențe negative pe parcursul vieții, vreau să știi că deții capacitatea de a fi schimbat și de către experiențele pozitive. Ideea aceasta mie îmi dă un sentiment de putere, sper să te împuternicească și pe tine! 🙂
Iată alți 8 pași care ar putea să te ajute:
1. Practică recunoștința! Caută cu ardoare pozitivul din viața ta, el există, trebuie doar să privești mai atent. Lasă-l să te schimbe, să te influențeze!
Practicarea recunoștinței ne ajută să devenim mai buni în a repera pozitivul din viețile noastre!
2. Practică acceptarea necondiționată a propriei persoane, înțelegând că ești o ființă valoroasă, deși imperfectă (cu plusuri și minusuri).
3. Meditează! Ia-ți timp pentru a sta cu tine, cu lumea ta interioară – mentală, emoțională, corporală.
4. Învață modalități optime de gestionare a emoțiilor.
5. Pune lumină pe calitățile tale, bucură-te de ele! Fă o listă cu ” super-puterile tale”, uneori acestea sunt partea nevăzută a minusurilor tale. De exemplu, dacă ești visător, poate dezavantajul este că ești mai dezordonat, dar reversul este că ești foarte creativ.
Dacă ai identificat un minus la tine, reversul acestuia poate fi punctul tău forte.
6. Reinterpretează-ți minusul! Sensibilitatea este o calitate! Găsește atribute corelate cu calitațile tale (dacă ești sensibil, poate ești de-asemnea și foarte empatic).
7. Privește-te cu compasiune, cu îngăduință. Ești adecvat! 🙂
8. Fii cel mai mare suporter al tău! Spune-ți cuvinte de încurajare!
Sper să îți fie de ajutor!
Loredana
