Ființe umane cu nevoi umane
Suntem ființe umane, iar asta înseamnă că avem o nevoie bazală de a căuta plăcerea și de a o satisface. Multe dintre comportamentele noastre au la bază această funcție adânc întipărită în sistemul nostru nervos central – de a merge înspre satisfacerea plăcerii și de a evita disconfortul, neplăcerea. Această funcție ne împinge în a căuta soluția rapidă la disconfort, în a fugi în mâncare, social media, alcool, droguri, TV, muncă…să fugim de noi. Fugim în ceea ce ne dă confortul de moment, pentru că astfel resimțim plăcere, primim recompensa, se descarcă dopamina.
Pe lângă nevoia de satisfacere a plăcerii, resimțim încă o nevoie vitală precum cea de apartenență, de atașament. Suntem ființe “cablate pentru conectare” (wired for connection). Pur și simplu așa este alcătuit sistemul nostru nervos central, cu o nevoie pentru atingere fizică, pentru imbrațișări, pentru „piele pe piele”, așa se descarcă oxitocina.
Pe lângă acestea, o altă nevoie de bază este cea de autonomie și control, de încredere în sine. Avem nevoie să simțim că putem singuri, că suntem pe picioarele noastre, că ne descurcăm, că avem predictibilitate, că ne putem controla mediul cât de cât, pentru că asta ne dă un sentiment de siguranță.
Autenticitatea este o altă nevoie bazală de-a noastră. Să am o voce, să mă exprim liber, să fiu eu însămi și să fiu acceptată exact așa cum sunt, asta ne dă un sentiment de liniște și pace. Uneori, când simțim că nu suntem acceptați exact așa cum suntem, ne schimbăm. Alegem asta inconștient pentru ca să ne fie îndeplinită nevoia de apartenență. Renunțăm la autenticitate pentru a rămane atașați. Iar asta doare.
Unde intervine conflictul?
Da, uneori aceste nevoi crează conflicte interioare, pentru că urmărim satisfacerea lor într-un mediu complex, incert, impredictibil, incontrolabil. Iar conflictul interior este resimțit ca un disconfort puternic, de care fugim.
Suntem ființe umane, dar tot în umanitatea noastră stă și să ne depașim această condiție de a căuta într-una doar confortul, plăcerea. Libertatea de a mânca tot ce poftesc cât poftesc, de a fuma, de a bea, de a mă distra, de a face sex oriunde, oricând și cu oricine, nu este o libertate reală, este mai degrabă o sclavie. Uneori acceptăm să fim în această pozitie din neștiință sau din incapacitatea de a ne controla impulsurile. Ne lăsăm captivi sistemului nostru nervos central ce ne asigura supravietuirea. Dar acest sistem nu este menit să urmarească împlinirea, fericirea, binele meu suprem, creșterea ca ființă umană, ci supraviețuirea, procrearea, perpetuarea speciei.
Libertatea și disciplina
Exercitarea controlului asupra impulsurilor corpului, asupra gândurilor și asupra acțiunilor prin disciplinare ne oferă libertatea de a face alegeri mai mult înspre împlinire decât înspre supraviețuire. Atunci putem spune că am ales cu adevarat.
Libertatea adevărată nu poate exista fără disciplină.
Uneori aceasta disciplina înseamnă să nu faci ce vrei, să nu faci ce simți. Iar asta nu e neaparat un lucru rău, disfuncțional sau nesănătos. E doar neplăcut. La prima vedere pare o constrângere, dar Darul pe care aceasta disciplina îl aduce este mult mai mare decât satisfacerea plăcerii de moment. Este împlinirea, liniștea, confortul pe termen lung. Observ de multe ori că atunci când intrăm în dependențe, când fugim de noi înșine, de fapt dăm termenul lung pe termenul scurt. Iar dacă persistăm în asta destul de mult timp, când ne uităm înapoi….doare. Și aleg să „reglez” durerea din nou, să o anesteziez din nou, iar astfel intru în cercul vicios.
Libertatea și responsabilitatea
Continuăm să trăim în cercul nostru vicios până în momentul în care ajungem la fundul sacului și admitem că, deși am mai putea continua așa mult și bine, nu mai vrem! Punct. Asta implica o Alegere, implică să îmi asum responsabilitatea pentru a ieși din propriul cerc vicios. Implică asumarea responsabilității pentru ca viața mea să arate așa cum vreau eu să arate. Alegerea presupune asumarea responsabilității pentru partea mea de contribuție, dar și pentru pentru partea mea de efort, pentru partea mea de implicare activa. Sunt liber atunci când aleg!
Libertatea adevărată nu poate exista fără asumarea responsabilității ce vine odata cu alegerea.
Pare ca toate acestea vin cu o mare presiune, cuvintele acestea mari asumarea responsabilitatii și disciplinare parcă ne sperie. Totuși dacă întelegem și acceptăm că acest drum este unul foarte personal și intim, că nu există dead-line și nu este nici o grabă, ne liniștim. Putem lua presiunea de pe proprii umeri, arătându-ne compasiune, întelegere, acceptare și rabdare pe acest drum. Ne liniștim și atunci când întelegem că nu suntem singuri pe acest drum.
Zile senine,
Loredana
If you like it, share it 😉
Photo by Aditya Saxena on Unsplash
